Canalul românesc al morții, numit și Dunăre-Marea Neagră, cea mai mare lucrare de inginerie din istoria recentă a României. Acum 68 de ani, începea infernul pentru disidenţii comunismului, obligaţi să muncească pe vreme neprielnică, cu utilaje și instrumente rudimentare, dar și cu patul puștii la cap, gardienii care se asigurau că „dușmanii poporului” și „clasa exploatatoare” se vor pierde, la propriu, în construcţia celui de-al treilea cel mai mare canal din lume. În mare parte, au reușit.
De la Cernavodă și până la Capul Midia, locul în care apa se varsă în mare, malurile acestui Canal sunt pline de osemintele celor care și-au pierdut viața și care nu au fost niciodată îngropați creștinește sau identificați de familiile lor.
Traseul Canalului a fost organizat în 18 şantiere ale morţii, între care: „Columbia” (o suburbie mizeră a Cernavodei), „Saligny”, „Medgidia”, „Poarta Albă”, „Noua Culme”, „Galeşu”, „Peninsula”, „Capul Midia”, „Constanţa” şi alte 9 puncte de lucru.
Manastirea Galesu
De menţionat că lagărul de la Poarta Albă a fost o închisoare destinată preoţilor de mir şi călugărilor. Astfel, au fost închişi şi supuşi torturilor fizice şi morale mii de preoţi de mir şi călugări, al căror număr exact nu este încă ştiut. Multora din cei morţi aici nu le este cunoscut nici măcar locul unde le odihnesc osemintele.
Curat, împresurat de flori şi de rugăciuni care se aud aproape neîncetat din sfântul locaş, locul este o mângâiere pentru orice suflet. Te simţi acasă, pentru că Sfinţii români stau de veghe, chiar dacă devii sfielnic de îndată ce afli istoria ţinutului. Sfinţii noştri, care se trag din acest neam, şi au fost oameni ca noi, şi L-au iubit pe Dumnezeu dincolo de cuvinte! Chiar ei, Sfinţii Români pe care îi cunoaştem atât de puţin şi care ne aşteaptă clipă de clipă să le cerem ajutorul! Ei sunt patronii acestui loc binecuvântat, pe care localnici şi sute de români din toată ţara vin să-i cinstească cu o zi înainte de prăznuirea lor.
Monumentul memorial Poarta Albă
Este amplasat la bifurcarea Canalului, în dreptul fostei colonii Poarta Albă și este închinat memoriei celor care au fost exterminați de regimul comunist la lucrările Canalului în anii 1950-1953.
Construcția lui a durat aproape un an, noiembrie 1999 – septembrie 2000. Are înălțime de 24 metri, construit din 9 module pe verticală și 2 pe orizontală, din beton, în formă de cruce, simbolul îndurărilor și pătimirilor din cele nouă colonii înscrise pe fiecare modul. Autorul proiectului este arhitectul Ioan Puschilă.
Monumentul memorial al victimelor comunismului, o coloană a infinitului realizată din cruci, ce poartă următorul însemn: „Acest monument este închinat memoriei celor care au fost exterminați de regimul comunist la lucrările Canalului în anii 1950-1953 pentru că și-au iubit neamul, credința și țara”.
Monumentul Tineretului de la Straja
Monumentul de la Straja, botezat al Tineretului, se ridică la 9 kilometri de oraşul Murfatlar (Basarabi), în zona fostului sat Straja, ras de comunişti pentru traseul Canalului Dunăre-Marea Neagră. Este înălţat pe un soclu de beton, de aproape 10 metri, cu 12 coloane adânci de 20 de metri, şi este lucrat din oţel inoxidabil. Statuia, fără soclu, are 38 de metri înălţime.
Opera de artă întrupează un înger fără aripi – mai degrabă o flacără stilizată pentru ochiul necunoscătorilor. Creatorul său, renumitul artist plastic Pavel Bucur (67 de ani) a rămas printre puţinii care îi mai ştiu importanţa.
După Revoluţia din 1989, Monumentul Tineretului a intrat în uitare. Abia în 2000 a revenit în atenţie când o bandă de hoţi întreprinzători s-au înarmat cu ultilaje şi au demontat bucată cu bucată cele trei basoreliefuri. Ficare dintre plăcile de bronz cântărea între 14-19 tone, conform artistului plastic. Între timp, hoţii au mai devalizat ce au putut: plăcile de inox de la baza monumentului, dar şi literele din bronz de pe soclu, care adresau următorul mesaj: „Generaţiile viitoare să ştie că ne-am sacrificat pentru înălţarea Patriei“.
Expoziția permanentă dedicată Comunismului din Dobrogea – Muzeul de Istorie Națională din Constanța
Galeria este structurată pe trei secțiuni:
– Aspecte din evoluția politică, economică și culturală a Dobrogei (1945-1989);
– Gulagul comunist în Dobrogea;
– Viață cotidiană, reliefează în documente, fotografii și mărturii de epocă diferite momente din istoria regiunii, în mod deosebit a Constanței, într-o perioadă de timp foarte apropiată nouă, cu profunde implicații și în prezent.
