miercuri, iulie 17Asociația Centrul Cultural Corbu

Ziua Veteranilor de Razboi

ONOR LA VETERAN!
În fiecare an, pe 29 aprilie, sărbătorim Ziua Veteranilor de Război. Tot mai puțini, tot mai tăcuți, ei sunt cei care au trecut prin foc pentru țară, pentru neam, pentru urmași. Pentru noi.

Centrul Cultural Corbu decernează certificatul “Ordin de luptă pentru neuitare”, împreună cu medalia centenară, singurului veteran în viață din al Doilea Război Mondial, domnului Mihai Marin Nicolae, din comuna Corbu.

În acest cadru festiv, am avut onoarea să îi dăruim “Cartea de aur a eroilor comunei Corbu”, în paginile căreia se află și amintirile din război ale veteranului căruia, astăzi, îi aducem acest omagiu.

Să ne trăiți, eroi ai zilelor noastre!
Onoare și respect tuturor veteranilor de război!

Mihai Nicolae s-a născut la 23 ianuarie 1923, în comuna Aluniș, Olt. În 1940, după schimbul de populație româno-bulgar, este colonizat din Ciairlighiol, Caliacra, în Corbu de Sus. A studiat 7 clase în Bulgaria, apoi ocupația de bază a fost aceea de plugar.
În luna mai 1944 este încorporat la Regimentul 40 Infanterie, dislocat în orașul Medgidia și repartizat pe funcția de genist, în cadrul Companiei de Pionieri.
Pe 27 august 1944, o coloana germană de circa 1000 de oameni s-a regrupat în satul Gherghina (5 km de satul Mircea-Vodă) și au dezlănțuit un atac puternic între Mircea-Vodă și Medgidia. Atacul a fost respins de unități ale Regimentelor 40 și 36 Infanterie, 13 Artilerie și 2 Grăniceri. În final, după două zile de lupte s-au capturat 8 ofițeri, 71 subofițeri și 482 soldați germani.
Ca recrut, participă și el la această acțiune de dezarmare a trupelor germane. Își amintește că, sosind în zona acțiunilor de luptă, au fost întâmpinați cu foc de către germani. S-au adăpostit și, în urma executării tragerilor de artilerie, nemții s-au predat. La întoarcerea în cazarmă, a însoțit coloana de prizonieri. Pe drumul lung și obositor, un neamț i-a dat o conservă, dar, neavând cu ce să o deschidă, soldatul neamț s-a oferit să o deschidă el, cu baioneta, rănindu-se astfel la mână.
Tot în această perioadă a participat alături de camarazii săi la capturarea unui tren care transporta trupe germane. În gara din Medgidia, trenul a fost tras pe o linie moartă.
În luptele purtate de Divizia 9 Infanterie (22-29 septembrie 1944) pentru cucerirea Dealului Sângeorgiului, din zona Oarba de Mureș, a primit vestea că a fost rănit grav fratele său, Mihai Marin, ostaș în Regimentul 36 Infanterie.
Pe 20 octombrie 1944 a fost selecționat, alături de alți 200 de recruți, pentru a se deplasa în Ardeal. S-au pus în marș pe jos, până la Tușnad, la un centru de instrucție. Aici s-a îmbolnăvit de hepatită (gălbenare – cum era cunoscută în acea vreme). Anul nou 1944-1945 l-a găsit în spitalul de la Zalău. Ulterior a fost mutat la Spitalul 10 Campanie, care însoțea Divizia 9 Infanterie, în luptele din Ungaria. În martie 1945 se reîntoarce în Regimentul 40 Infanterie și în cadrul acestuia urmărește inamicul în retragere, până în Cehoslovacia, cucerind orașele Banska-Bistrica, Kremnite, până la Streny, parcurgând zilnic 25 km pe jos, fără căruțe sau cai, escaladând obstacolele întâlnite și cărările de munte.
Cu cinci zile înainte de terminarea războiului, pe 4 mai, primește cumplita veste că fratele sau mai mare, Mihai Constantin, a murit în luptele din Munții Tatra, fiind avansat post mortem în grad de subofițer.
După 9 mai 1945, sunt cantonați într-o pădure de lângă localitatea Radotin, Cehoslovacia, până în luna iunie, când începe istovitorul marș, pe jos, spre țară.
La Sebeș, Alba, sunt îmbarcați într-un tren, dar imediat au fost dați jos de către ruși și au continuat drumul, tot pe jos, până în Dobrogea, la Niculițel. Aici, în urma noilor structurări ale unităților, este mutat în august 1945, la Regimentul 13 Artilerie, dislocat la Chișcani, Brăila.
Mihai Nicolae a fost trecut în rezervă în luna mai 1946, cu gradul de caporal.

Translate »